m-am enervat

nu-mi place locul ăsta. era mai mişto pe wordpress... mă mut înapoi
click this!

firesc

început, educaţie, joc, şcoală, primii fiori, liceu, prima iubire, despărţiri, iubiri, facultate, relaţii, un om, căsătorie, trezit dimineaţa la 7, mic dejun, cafea, pupic, serviciu, stress, drum spre casă la 17, pupic, mâncare, facturi, meci, ultimele bârfe, seară, duş, pat, sex, somn, copii, griji, facturi, lipsă de timp, oboseală, cheltuieli, răceală, bătrâneţe, pensie, boală, plictis, regrete, amintiri, mulţumiri...
sfârşit

firesc... ?

sau... început, prima iubire, sfârşit...

prima zi

peste o jumătate de oră plec la serviciu, înspre noul loc de muncă. prima zi într-o nouă meserie, a patra deja. am trecut deja prin întreţinere, producţie, proiectare, pentru ca, acum, să vină şi rândul service-ului. nu voi spune "sper că va fi interesant", ci "ştiu că va fi interesant".
abia aştept!
o zi bună tuturor...

moartea unei relatii

zilele acestea, se pare, sunt destinate ruperii de trecut.
povestea e simplă. am intrat într-o nouă etapă şi, bineînţeles, nu se putea altfel decât cu surle şi trâmbiţe, ca să nu spun cu lacrimi şi înjurături.
vineri mi-am încărcat "omnia mea" în maşină, şi am pornit-o, plin de speranţă, spre casă, convins că nu voi revedea, prea curand, acest oraş. dar, cum ar fi trebuit să fi anticipat, cunoscându-mă, m-am cam hazardat cu pronosticurile.
pe scurt, pe la 12, plecat fiind de o jumătate de oră, cutia de viteze a cedat. am pierdut uzul primelor două trepte de viteză şi, odată cu întalnirea cu primul deal, demarajul într-a treia, pe care il utilizasem până atunci, a devenit imposibil. aşa că m-am trezit, în plin miezul zilei, pe o căldură infernală, blocat lângă o linie de tramvai în construcţie, ţinta injuriilor şoferilor ce treceau şi a remarcilor de genul: "îngroap-o mă, dă-l naibii de cadavru!". rezolvarea a survenit abia pe la ora patru, după o aşteptare frustrantă, când motorul, de acum suficient de rece, a mai fost capabil de un ultim efort, pentru a o scoate de acolo, până într-un loc unde urmează să putrezească, în aşteptarea rematului. marele noroc l-am avut cu un prieten foarte bun care s-a milostivit de mine şi mi-a împrumutat loganul lui, ca să-mi pot căra bruma de avut spre plaiurile natale. ghinionul e că a trebuit să revin, pentru a-i aduce omului maşina înapoi. prin urmare, iată-mă-s iar în capitală. mă aşteaptă, din nou, drumul spre casă. poate mă lipesc la nişte prieteni care au ca destinaţie romanul, dar cu escală la tecuci. nu-mi mai fac planuri, s-a văzut cât de bine îmi ies, de obicei.
oricum, senzaţia, de care nu mă pot scutura de fel, e că va trebui să mă rup complet de trecut. puţin câte puţin, toate se vor schimba. relicvele trebuie să dispară. a new life is dawning!

PS. loganul 1.6 mpi poate ajunge la 180km/h! :D